Am locuit cu gay şi cu lesbiene şi vă pot spune că sunt oameni. Dincolo de această frontieră pe care mulţi nu ajung s-o depăşească, parada exponenţilor a ceea ce se pretinde a fi minoritate sexuală în România este departe de valorile celor pe care vor să-i reprezinte.
Sunt un om tolerant de felul meu. Societatea în care trăiesc m-a obligat să-mi reprim repulsiile şi să accept oamenii aşa cum sunt ei. Frumoşi, urâţi, buni, răi, deştepţi, proşti, bogaţi, săraci. Toate acestea cred că ţin de norocul pe care l-a avut fiecare atunci când a venit pe lume. Despre orientarea religioasă şi cea sexuală cred că sunt consecinţele mediului în care individul se construieşte şi se dezvoltă ca OM. Există teorii care spun că Dumnezeu este un mit la fel de bine precum există şi teorii care spun că homosexualitatea este o boală genetică. Ambele pot conţine aceeaşi doză de adevăr sau de minciună. Ştim că totul este relativ şi că adevărul este undeva acolo, dar tind să cred mai mult în formula conform căreia adevărul este relativ şi depinde de mine.
De când sunt în Bucureşti, am locuit sub acelaşi acoperiş atât cu lesbiene, cât şi cu gay. Au fost extrem de discreţi, unii dintre ei/ele mi-au povestit jenaţi despre orientarea lor mult mai târziu după ce-mi dădusem eu seama, iar alţii nu mi-au spus deloc şi maschează în continuare adevărul evident. Ne comportăm firesc, natural. Este o chestiune legată de intimitatea lor pe care şi-o asumă în mod discret. Am tot respectul pentru această atitudine. Personal, pot respecta omul în complexitatea lui atâta timp cât gestul este reciproc.
În schimb, mă revoltă maxim paradele gay. Atenţie, nu faptul în sine de a avea o orientare sexuală diferită de legile naturii, ci actul de a face paradă cu acest fenomen. De ce trebuie să te dai în spectacol cu particularităţile tale într-o societate în care ştii că nu sunt tolerate? Scuzaţi, dar este o mare idioţenie! Este un miraj pe care aceste persoane şi-l fabrică pentru a se convinge pe sine că sunt normale. Ce ar fi dacă oamenii cu dizabilităţi fizice ar avea parada lor? Ce-ar fi dacă aţi vedea defilând pe bulevard pacienţii cu boli psihice severe înconjuraţi de poliţişti, care ar manifesta în felul lor pentru a-şi apăra demnitatea. Sunt cel puţin două categorii dezavantajate social pentru care se găsesc prea puţine voci care să le poarte mesajul. Mai inteligent nu se pot manifesta? Nu se pot concepe campanii de impact adaptate societăţii în care aceşti oameni trăiesc? Mi-ar plăcea să aud de exemplu: Sunt gay şi militez pentru integrarea în societate a persoanelor cu handicap fizic. Ha? V-ar rupe sistemul de valori după care îi evaluaţi şi îi etichetaţi?
Altă problemă. Refuz să-i cataloghez ca minoritate şi refuz să cred în reprezentanţii lor. ONG care susţine drepturile homosexualilor. Mai mare stupiditate ca asta n-am auzit. În fond, gay şi lesbienele sunt şi ei oameni şi au aceleaşi drepturi ca şi noi toţi deşi aleg să-şi trăiescă emoţiile alături de persoane de acelaşi sex. Cei care ies în faţă sub această titulatură mi se par doar nişte diletanţi care se compromit pentru bani.
Repet: respect persoanele cu orientări sexuale diferite atâta timp cât şi ele pot admite faptul că sunt într-adevăr diferite de prototipul natural uman şi nu încearcă să-şi comercializeze particularităţile. Adevăratele caractere care empatizează sexual cu persoane de acelaşi sex nu încearcă să producă bani de pe urma acestui lucru, ci îşi trăiesc cu o normalitate decentă sentimentele şi emoţiile.
În opinia mea, parada, ca formă de protest, este un mod negativ de a atrage atenţia asupra unor oameni care sunt excluşi din societate. Comunitatea va vedea numai extremele acestui fenomen, numite pe la colţ “paparude”, şi nu vor face nici măcar nu efort să-i înţeleagă cu adevărat şi să-i accepte. Aş vrea să ştiu şi opinia cititorilor homo/lesbi despre paradă. Vă invit să-mi deturnaţi acestă opinie despre manifestul vostru.
Şi încă o problemă. Nu înţeleg de ce reprezentaţii Bisericii îi condamnă pe oamenii cu orientări sexuale diferite atât de vehement pe de-o parte, iar pe de altă parte împărtăşesc valori morale precum toleranţa. Să fim buni de regulă că aşa e bine, dar să fim răi cu cei care nu împărtăşesc aceleaşi valori ca noi. Hmm! Ciudat! Cam aşa percep eu această problemă. De ce excluziune socială în locul unui numitor comun al valorilor umane? Poate pentru că nu s-au născut încă oamenii care să gândească aşa. Ne mai trebuie 100 de ani.. de crize şi de parade sociale.
P.S.: O mică dovadă de înţelegere a homosexualităţii – vă recomand filmul Watercolors: