De ce trebuie să existe o zi pentru sărbătoarea muncii? Şi mai ales de ce să o sărbătorim prin leneveală? Nu ne putem odihni când simţim nevoia? Nu ne putem bucura de munca noastră atunci când avem cu adevărat motive (în ziua de salariu, de exemplu 
)?
1 Mai este prin definiţie o zi liberă şi nu o zi a libertăţii. So? Credeţi că ar mai fi cazul să ne bucurăm la o zi liberă în contextul actual în care ţara noastră înregistrează şomeri pe bandă rulantă? Nu e aberant? În prezent, ordinea lumii s-a schimbat de la acel 1 Mai din 1890 încoace. Acum mai şi gândim, ne mai şi exprimăm, avem chiar şi dreptul de a refuza.
Ideea de 1 Mai îmi sună ca o zi de buluc. Du-te, române, şi respiră! Du-te şi vezi marea! Du-te şi invadează cu miros de mici şi pet-uri de bere pădurile şi spaţiile verzi. De ce? Pentru că aşa e să fie. Pentru că aşa face toată lumea. Pentru că aşa e trendy. Pentru că nu ai curajul să ieşi din tiparele comuniste, d-aia! Simbolul de 1 Mai socialist s-a trasformat cu voia ta în 1 Mai capitalist. Consumaţi 1 Mai cu plăcere!
Eu refuz 1 Mai. Pur şi simplu, prefer să-mi dedic o zi numai a mea în care să-mi iau liber şi în care să mă răsfăţ cu banii obţinuţi din muncă. Ah, şi ce mă mai bucur acum că acest 1 Mai pică sâmbăta! Sâc!
Voi ce faceţi de 1 Mai? Cu câţi mici aveţi de gând să vă umflaţi? Aveţi şi AICI nişte posibile variante de răspuns.