Povestea Alexandrei despre poveşti a picat la fix într-un moment în care tocmai descărcasem pe blog nişte istorioare tare dragi sufletului. Cele mai frumoase femei din viaţa mea, cele care m-au hrănit spiritual pe drumul vieţii. Vi le împărtăşesc. Poate vă răscoliţi sufletul şi regăsiţi cele mai frumoase femei din viaţa voastră. Aşteptăm poveşti 
.
Cele mai frumoase femei din viaţa mea – prima parte până la 18 ani
Orice femeie cred că are un model feminin care să-i inspire la un moment dat acţiunile. Eu am un stol de femei pe care le admir şi din viaţa cărora am extras clipe pe care le păstrez în suflet.
Mătuşa mea, tanti Rodica. Biolog de profesie. Întotdeauna am fost fascinată de halatul ei alb şi de sticluţele pe care le avea prin cabinet. M-a învăţat ce-i dărnicia şi nobleţea. Ea s-a ocupat să-mi dea cel puţin o carte la fiecare moment de sărbătoare din an (nu ştiu cum se făcea că în fiecare lună era câte un eveniment) şi mi-a deschis apetitul pentru teatru. Sunt multe de spus despre ea, poate că vom avea ocazia de a povesti mai mult.
Diriga Călin. Prima mea dirigă, profesor de română. Omul de la care mai ştiu şi acum să analizez sintactic şi morfologic o frază. Mi-a băgat gramatica în sânge încă din gimnaziu. M-a pregătit pentru admitere la liceu şi mai apoi pentru facultă. Alături de ea am mers în tabere la Gălăciuc – Vrancea şi la Piatra Neamţ, de unde am cele mai frumoase amintiri din primii ani ai adolescenţei. De Paşte, negăsind-o acasă, i-am pus flori la uşă. Ghiciţi ce? M-a sunat şi a ştiut că eu am fost.
Laura Costache. Moderator radio, jurnalist, profesor. Pe Laura am cunoscut-o la radio acum mai bine de zece ani. Mai întâi m-am împrietenit cu o voce şi apoi am realizat tot felul de minuni împreună. A fost prima care m-a încurajat pe drumul scrisului şi m-a băgat pe calea undelor. A scos din mine tot ce a fost mai bun într-o perioadă în care îmi căutam o direcţie. Şi aşa mi-a rămas calea. E tare mândră de mine şi în vocea ei îmi regăsesc şi acum echilibrul. Vă povesteam şi în 2007 (citeşte AICI) de importanţa pe care Laura a avut-o în viaţa mea.
Cati Popescu. Profesor de jurnalism la Palatul Copiilor. Această femeie a continuat să sape în mina descoperită de Laura. Poate că este mult prea preţios spus, dar asta simt acum când privesc în urmă. Doamna Cati mi-a pus primul manual de jurnalism în braţe încă de la 15 ani, m-a lăsat să organizez evenimente aşa cum îmi treceau mie prin cap, m-a pus la scris, mi-a arătat cum se face o revistă, mi-a alimentat pasiunea pentru poezie, m-a băgat în concursuri, mi-a agitat într-un mod foarte plăcut viaţa primilor ani de buletin. De la ea am învăţat să lupt, să preseverez în ceea ce vreau indiferent de obstacole.
Apoi a urmat o altă etapă din viaţă, în care femei precum doamna Eliza, Georgiana sau Mădălina au avut momentele lor cheie. Le voi povesti în partea a doua.
Mai descopăr o sumedenie de femei frumoase şi azi. Ultima oară m-am împrietenit la semafor cu o stimabilă doamnă. M-a ajutat cu o informaţie şi am dscoperit că mergeam împreună spre aceeaşi destinaţie. M-a luat de braţ şi a început să-mi povestească viaţa ei de fostă profesoară din Şincai. Avea un chip luminos, o vorbă bună şi o deschidere a sufletului care m-au marcat. Îmbătrânise frumos rău de tot.
Răbdare, poveştile vor urma…
Articolul se regăseşte şi pe Blogul de femeie liberă
Foto: http://ngalwyn.wordpress.com/